Asist. Univ. Dr. Anca Budușan

Coordonator

Chirurgul pediatric ANCA BUDUȘAN: „Toate păpușile erau operate de apendicită“

motto: „Medicul reprezintă mai mult decât actul medical în sine“

 

Știa din liceu că vrea să fie medic și să salveze copii, dar abia în anul V de facultate Anca Budușan a simțit că munca cu prichindeii i se va potrivi ca o mănușă. Crede în copii sănătoși și părinți fericiți, iar faptul că este și mamă a motivat-o și ajutat-o să-i înțeleagă pe pacienți și pe părinții acestora.

Anca Budușan povestește, într-un interviu pentru Asociația Femeilor Chirurg din România, cât de greu este să fii medic femeie în România, dar și ce sfat le dă tinerelor studente la Medicină.

Vă rugăm să vă prezentați în câteva fraze.

Mă numesc Anca Budușan, am 42 ani, sunt medic primar chirurg pediatric, am doi copii. M-am născut și am trăit la Focșani până la vârsta de 18 ani, când am venit la Cluj pentru a urma cursurile Universității de Medicină și Farmacie și iată-mă astăzi trăind și profesând în Clujul care m-a adoptat cu mulți ani în urmă. Din anul 2003 sunt și cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, în cadrul disciplinei de Chirurgie Pediatrică.

De ce ați optat pt Chirurgia Pediatrică?

De ce Chirurgie pediatrică? Și, înainte de toate, de ce Medicină? Copil fiind, am cochetat in felul meu cu ideea de a fi doctoriță - toate păpușile erau operate de apendicită - , iar undeva spre sfârșitul liceului știam deja că vreau să fiu medic și eram hotărâtă să salvez copii, probabil influențată indirect și de sora mea, studentă deja la Medicină. Am descoperit Pediatria în anul V de facultate și a fost pentru prima oară când am simțit că munca cu micuții pacienți mi se va potrivi ca o mănușă. Alegerea Chirurgiei pediatrice după examenul de rezidențiat a părut firească la momentul respectiv, dorind să accept provocarea unei specialități chirurgicale și, totodată, pentru a-mi împlini visul de a lucra cu copiii. Medicina copilului se adresează pacientului, dar și familiei acestuia, iar chirurgia pediatrică implică multă responsabilitate față de viitorul acelui copil și reprezintă o ramură extrem de variată a medicinei care cuprinde chirurgie abdominală, toracică, urologică, urgențe traumatice, patologie malformativă diversă, patologie oncologică. Nu este o specialitate ușoară, dar rezultatele sunt pe măsura muncii și implicării noastre.

În ce credeți dumneavoastră?

Cred că medicul reprezintă mai mult decât actul medical în sine. Cred în relații medic-pacient în care există încredere reciprocă, cred în copii sănătoși și părinți fericiți. Cred în viitorul copiilor noștri și mai cred că noi suntem aici ca să le redăm speranța atunci când au nevoie de ea.

Care sunt calitățile care vă recomandă pentru profesia de chirurg pediatric?

Comunicarea cu micii pacienți și cu părinții acestora este esențială în succesul unui act medical. Asumarea responsabilității, disponibilitatea, consecvența, echilibrul și munca în echipă sunt calități necesare unui medic, în special unui chirurg, și îmi place să cred că mi le-am cultivat de-a lungul anilor.

Cât de greu e să fii femeie medic în România?

Cred că, în general, e greu să fii medic în România. Într-o societate ale cărei valori sunt prost definite, medicul nu-și are rolul pe care îl merită. Sunt multe femei chirurg în România. Cu siguranță vor fi și mai multe în anii următori, fapt evident din rezultatele examenului național de rezidențiat. Și la fel de sigur este și faptul că și ele vor lupta cu prejudecățile societății și cu solicitările impuse de meseria de chirurg. Nu a fost întotdeauna ușor să împart timpul între necesitățile copiilor mei și cele ale copiilor de la spital, chiar dacă asta a însemnat să sacrific timpul petrecut acasă și să plec pe furiș uneori, însoțită de multe sentimente de vinovăție față de copiii mei pe care nu doream să-i dezamăgesc. Dar faptul că sunt mamă m-a motivat și m-a ajutat în a-i înțelege pe pacienți și pe părinții acestora.

Ce mesaj ați transmite tinerelor studente care doresc să urmeze o carieră într-un domeniu chirurgical?

Tinerelor colege care doresc să îmbrățișeze această meserie le pot spune următoarele: e cea mai frumoasă meserie, este extrem de solicitantă, nu doar psihic, chiar și fizic. Nu vă fie teamă să vă urmați visul!