Conf. Dr. Claudia Gherman

Coordonator
„Niciodată nu am avut impresia că mi-am ales greșit meseria“ 

 Claudia Gherman a absolvit cu media 10 Facultatea de Medicină, a practicat scrima și crede că singura sa provocare este să își depășească limitele. Iubește oamenii „așa cum sunt ei lăsați de la Dumnezeu“ și consideră că mereu ar trebui sau ar putea să facă mult mai multe. „A fi medic, și mai ales chirurg, înseamnă un angajament voluntar pe care noi ni-l asumăm. Înseamnă multă responsabilitate, dăruire și curaj. Și toate acestea la puterea a doua, dacă vrem să dovedim într-o lume a bărbaților. De ce?“, mărturisește aceasta. Chirurgul Claudia Gherman povestește, într-un interviu pentru Asociația Femeilor Chirurg din România, cum o carte i-a schimbat total viața și care este, în opinia ei, cea mai dificilă operație. 

Vă rugăm să vă prezentați în câteva fraze. 

Sunt Gherman Claudia Diana, medic primar chirurgie generală, medic primar chirurgie vasculară, medic specialist chirurgie plastică și reparatorie. În același timp sunt cadru didactic al Universității de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca din 1991, în clipa de față fiind conferențiar universitar la Disciplina Abilități-Științe Umaniste, pe care o și coordonez, și președintele Societății Române de Angiologie și Chirurgie Vasculară. Deși mă consider o sătmăreancă autentică, părinții mei, studenți fiind la vremea respectivă, ambii la UMF, m-au adus pe lume în Cluj-Napoca. Și mai mult de atât, primele luni de viață le-am petrecut în Creșa studențească de pe strada Republicii, de lângă Grădina Botanică. Nu mă întrebați mai multe detalii, de unele lucruri nu îmi aduc foarte bine aminte! Liceul l-am absolvit la Satu-Mare, șefă de promoție. Pe parcursul anilor de liceu, am avut o pasiune pentru chimie, una adevărată şi de durată. Rezultatele au fost cele 3 locuri I la fazele naţionale, medalia de bronz la Olimpiada Internaţională de la Frankfurt, alături de alte 9 premii speciale, obţinute înainte de anii ’90. Nu am continuat, e drept, cu o facultate din domeniul chimiei, dar toată rigurozitatea şi creativitatea care mi le-au dezvoltat chimia, mi-au fost de un real folos. Facultatea de Medicină am absolvit-o în 1990, la Cluj, cu media generală 10. Ca și pasiuni, oricând o carte de valoare, într-o ambianță muzicală de calitate, alături de unele activități sportive sau excursii, îmi umplu puținul timp liber pe care îl am. Iubesc oamenii și viața, așa cum sunt ei lăsați de la Dumnezeu. Îmi place să trăiesc în mijlocul lor și să îi înțeleg așa cum sunt, cu bune sau mai puțin bune. Încerc să fac parte din lumea în care trăiesc, nu să schimb lumea după mine. Dar sigur, în același timp, nu pot să accept ura, fățărnicia și dușmănia. 

De ce v-ați făcut medic? 

Copil fiind, cam pe la vârsta de 12 ani, am auzit la „adulții“ din jurul meu de o carte extraordinară, pe care aceștia o citiseră și pe care am parcurs-o și eu apoi, pe nerăsuflate. Era cartea Ceciliei Anghelescu-Sămărghițan, „Inima fiului meu“, care prezenta drama unei mame si a copilului acesteia. Apărută la Editura Albatros în anii în care revoluția medicală era la începuturile ei, cartea, prezintă puterea unei mame de a merge până la capăt în lupta cu boala. În anii în care bolile de inimă nu păreau a avea altă modalitate de vindecare decât tratamentul medicamentos, salvarea vine de la un inimos chirurg, profesorul Christian Barnard, cel care a efectuat și primul transplant cardiac și care își pune priceperea și bunăvoința la bătaie, efectuând cu succes transplantul cardiac la copilul adus din România – comunistă! - până în Cape Town, Africa de Sud. Mi-am cumpărat apoi, un an mai târziu, de la librăria din cartier, o altă carte, mult mai „serioasă“, „Inima - Patologie și tratament chirurgical“, a profesorului Pop D. Popa Ioan, carte pe care o am și în ziua de azi în biblioteca mea. Nu pot să susțin că am citit-o și am înțeles-o în totalitate, dar pot să spun că am înțeles un lucru și anume, acela că VOI FACE TOT CE ȚINE DE MINE SĂ DEVIN CHIRURG! 

Care sunt calitățile care credeți că vă recomandă pentru profesia de medic?

Dacă e vorba de a-mi enumera calitățile, aicea nu v-ați găsit omul potrivit! Nu sunt genul și nu îmi place să fac referire la calitățile mele. Sunt extrem de exigentă cu mine și consider în permanență că ar trebui sau aș putea să fac mult mai multe lucruri. Dar dacă totuși ar fi să mă justific ca prezență în peisajul medical, pot să vă fac o destăinuire: niciodată nu am avut impresia că mi-am ales greșit meseria sau că aș fi putut face altceva mai bine. Medicina este dificilă și ai nevoie de pasiune și ambiție, alături de cunoștințe solide, ca să reușești, iar mie îmi place să cred că le posed pe toate acestea.

Ce diferențiază Chirurgia Vasculară de restul specializărilor din Chirurgie? Ce anume vă fascinează/v-a fascinat la acest domeniu?

Chirurgia Vasculară este specialitatea chirurgicală care se ocupă cu tratarea afecțiunilor legate de sistemul vascular, care pot fi de tip arterial, venos sau limfatic. Singurele vase care nu sunt abordate în această specialitate sunt cele ale creierului și ale inimii. Este o specialitate complexă, care necesită mult antrenament, răbdare, rafinament și prezență de spirit. Nu pot să o clasific sau declasific în rândul celorlalte specialități chirurgicale. Toate sunt fascinante pentru chirurgul care le practică cu pasiune.

Care e cea mai dificilă operație? Și de ce?

Cea mai dificilă operație este aceea în care te afli, cu bolnavul pe masa de operație, care intraoperator prezintă o situație care pune în real pericol viața acelui pacient. Indiferent dacă ai intrat pentru o operație simplă sau dificilă inițial, dacă lucrurile se complică, dacă starea pacientului se agravează și riști să îl pierzi, aceea operație îți va rămâne în memorie drept cea mai dificilă operație.

Cât de greu e să fii femeie medic în România?

A fi femeie și medic este o sarcină extrem de dificilă, oriunde te-ai afla. Practic sunt două „meserii“ complet diferite, una mai dificilă decât cealaltă. Și spun acest lucru cu toată convingerea și din proprie experiență. A fi femeie înseamnă a fi de cele mai multe ori mamă, de departe cel mai înălțător și nobil scop pentru care am fost hărăzite pe acest Pământ și un privilegiu de care numai noi ne putem bucura. A fi medic, și mai ales chirurg, înseamnă un angajament voluntar pe care noi ni-l asumăm. Înseamnă multă responsabilitate, dăruire și curaj. Și toate acestea la puterea a doua, dacă vrem să dovedim într-o lume a bărbaților. De ce? Vă las pe dumneavoastră să găsiți răspunsul. Noi oricum ne continuăm nenstingherite drumul!

Ce aptitudini dobândesc studenții după ce dau examen la disciplina Abilităţi - Ştiinţe umaniste pe care o coordonați la UMF Cluj?

În Centrul de Aptitudini Practice şi Simulare în Medicină atât eu, cât şi colaboratorii mei, adică instructorii, punem în practică noile metode de educaţie şi practică medicală bazate pe simulare. La începuturi, conducerea universităţii noastre a sprijinit apariţia primilor formatori, aceştia, la rândul lor, contribuind la formarea instructorilor. Sub supravegherea instructorilor competenţi, într-un cadru organizat, după un program bine structurat, prin expunerea progresivă a cursanţilor - studenţi sau medici - la diferite aspecte provocatoare ale activităţii medicale, similare cu ceea ce se întâlneşte în practica de zi cu zi, urmărim câştigarea competenţelor şi aptitudinilor medicale corecte, creşterea calităţii actului medical, fără riscuri asupra pacienţilor. Ce este Centrul de Aptitudini Practice şi Simulare în Medicină, ce se face cu ajutorul său și cum îi ajută pe studenți pe termen lung? Centrul de Aptitudini Practice şi Simulare în Medicină (CAPSIM) a fost inaugurat în anul 2011, fiind primul şi cel mai complex centru de acest fel din România. Înfiinţat dintr-o necesitate educaţională, CAPSIM dispune de facilităţi, resurse, curriculum astfel încât să ofere oportunităţi de învăţare şi formare pentru toate nivelurile de practică medicală. CAPSIM este structurat modular, pe unităţi specifice fiecărei activităţi, astfel încât să se beneficieze la maxim de spaţiul şi facilităţile existente. Manopere şi tehnici medico-chirurgicale de bază sau avansate sunt demonstrate de instructori competenţi şi apoi însuşite, repetate şi consolidate.

Într-un interviu pentru presa locală vorbeați despre pasiunea pentru scrimă. De unde această pasiune? Ce premii ați câștigat și de ce nu o mai practicați?

Această pasiune pentru scrimă a început demult, în copilărie, la Satu-Mare, centru de tradiţie şi renume care a format nenumăraţi campioni. Am fost multiplu medaliată în competiții naționale și internaționale. Am continuat apoi să practic acest sport şi la Cluj, studentă fiind, dar acest lucru nu m-a împiedicat să termin facultatea cu media generală 10(zece). Sportul a fost cel care mi-a educat spiritul de competiţie, m-a determinat să devin mai organizată, mi-a crescut puterea de concentrare. Acum, desigur, nu mai practic scrima, dar sunt cu sufletul alături de actualii noştri campioni şi mă bucur de fiecare reuşită a lor. Cum ar fi, acum în martie, Campionatul European de Scrimă de la Soci.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră, acum, o provocare medicală?

Singura mea provocare este să îmi ating limitele. Doar că pentru mine „singura limită existentă este inexistența oricărei limite pentru creativitate, dăruire și, de ce nu, pentru curaj“!

În ce credeți?

În ce cred eu? Cred că „ceea ce gândești, devii! ceea ce simți, atragi! ceea ce îți imaginezi, creezi!“ Și mai cred în ceva, „cred în binele hărăzit de Dumnezeu fiecărei ființe de pe Pământ“!