Șef. Lucr. Dr. Dana Bartoș

Coordonator

Chirurgul DANA BARTOȘ despre medici și pacienți: „Exact ca și într-o căsnicie, fără încredere nu se realizează nimic“

motto: „Tratează-ți pacientul ca și cum ar fi părintele tău!“

 

Dana Bartoș s-a specializat pe mai multe laturi ale chirurgiei și stagiile de pregătire din străinătate i-au întărit crezul: totul se face în echipă. Deși mulți văd Chirurgia oncologică un domeniu al bărbaților, ea spune că „e rezervată celor care cred că pot aduce o rază de speranță în sufletul îngreunat al unor oameni încercați din greu de soartă“ deoarece experiența i-a demonstrat că „fiecare suntem datori să facem tot ce putem ca această lume să fie mai bună“.

Chirurgul Dana Bartoș povestește, într-un interviu pentru Asociația Femeilor Chirurg din România, ce rol joacă nanotehnologia în medicină, dar și care e formula pe care o aplică când vine vorba de a împăca viața de familie - ea e mamă a patru copii - cu cea de dascăl și chirurg.

Vă rugăm să vă prezentați în câteva fraze.

Numele meu este Dana Bartoș sunt doctor în medicină, specializarea Chirurgie generală, supraspecializare în Chirurgia laparoscopică avansată, hepato-bilio-pancreatică și endoscopică. Profesez în cadrul Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie „O. Fodor Cluj“. Pe partea academică sunt șef de lucrări în cadrul UMF Cluj, disciplina de Anatomie și Embriologie. M-am născut în Cluj-Napoca și am obținut licența la Facultatea de Medicină „Iuliu Hațieganu“ din Cluj, am efectuat rezidențiatul în Chirurgie generală în cadrul Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie „O. Fodor“ Cluj, după care au urmat o serie de supraspecializări în Franța.

În ceea ce privește pasiunea vieții mele aș putea să spun că este FAMILIA mea, ei sunt totul pentru mine. Îmi place chirurgia, îmi place să predau, iar în puținul timp rămas liber îmi place să călătoresc.

Ce îmi place la oameni? Vreau să fiu în continuare o idealistă și să cred în oameni, în cultivarea calităților personale, doar așa putându-se ajunge la progres. Din păcate, lumea încă se lasă manipulată, mi-ar plăcea să văd armonie între pacienți și medici, mi-ar plăcea ca lumea să înțeleagă că și noi, medicii, suntem doar oameni, cu bune, cu rele, fiecare pădure are uscăturile ei dar... . Există tare mulți medici care doresc doar binele pacienților, iar eu cred că pentru acești oameni merită luptat. Trebuie să realizăm că medicii și pacienții sunt părțile componente ale unui întreg, nu putem unul fără altul și, exact ca și într-o căsnicie, fără încredere nu se realizează nimic.

Care sunt motivele care v-au îndemnat să alegeți profesia de medic?

Nu aș numi motive, ci mai degrabă aș numi persoana care m-a inspirat: tatăl meu. Întotdeauna am admirat devotamentul lui și faptul că, prin ceea ce făcea, oferea un lucru care puțini pot să-l ofere: TIMP. Acest timp, din păcate, nu îl prețuim decât în momentul în care ne este măsurat. De aceea consider că acest timp fie el ore, zile, luni sau chiar ani este unul foarte prețios, poate cel mai important din viața noastră.

Care sunt calitățile care credeți că vă recomandă pentru profesia de medic? Dar pentru specializarea Chirurgie?

Știți cum se spune: lauda de sine… Ce pot să vă spun este că în tot acest timp de când am ales această cale am păstrat în minte și în suflet o expresie a bunicii mele: „Draga bunicii, cel mai important lucru în lumea asta e să fii OM“. Îmi place să cred și sper că nu am dezamăgit-o. Consider că sunt o persoană respectoasă, meticuloasă, dar mai ales o persoană cu frică de Dumnezeu. În ceea ce privește specializarea aleasă, nu a fost o decizie foarte grea, mi-am dorit de când mă știu să fac această specializare. Sunt o persoană foarte ambițioasă căruia îi plac provocările, sunt într-o continuă cercetare și perfecționare, sunt genul de om căruia dacă îi spui că „ceva nu se poate“ va face tot posibilul ca să demonstreze contrariul. Acest lucru nu îl fac dintr-o ambiție prostească, ci din dorința de a mă autodepăși, de a mă perfecționa.

Ce anume vă fascinează/v-a fascinat la domeniile care le-ați ales ca specializări?

Mă fascinează organismul uman. Prin Chirurgie, în special cea oncologică, pot să ajut oameni acolo unde, din păcate, alții nu pot. E o chirurgie grea, mulți ar spune că e rezervată bărbaților, eu spun că e rezervată celor care cred că pot aduce o rază de speranță în sufletul îngreunat al unor oameni încercați din greu de soartă. Nu spun că e ușor, e chiar devastator câteodată, dar trebuie să învățăm să trecem peste aceste suferințe și dezamăgiri, să ne gândim că, din păcate, nu îi putem salva pe toți. În definitiv, suntem doar niște instrumente în mâna bunului Dumnezeu.

Chirurgia endoscopică este o nouă specializare în arsenalul Chirurgiei moderne, este un teritoriu încă virgin pe care îl recomand cu drag. Alături de soțul meu, care este și el chirurg, am reușit să efectuăm în premieră națională mai multe intervenții hibrid endoscopico-laparoscopice care au avut o evoluție extrem de favorabilă, aducând un real beneficiu pacienților.

Vă numărați printre fondatorii Societății Române de Nanomedicină. Ce reprezintă aceasta și cu ce se ocupă ea?

Înființată în anul 2009,  această societate își propune să dezvolte aplicabilitatea nanomaterialelor în medicina de azi. În prezent, există studii în literatură care arată potențialul nanostructurilor de a îmbunătăți calitatea examinărilor imagistice, de a facilita diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer, cât și de a facilita internalizarea (pătrunderea) anumitor medicamente.

Cum îi poate ajuta nanotehnologia pe oameni? Ce înseamnă, de fapt, aceasta în Chirurgia Generală, Chirurgia hepato-bilio-pancreatică, dar mai ales in Chirurgia oncologică digestivă?

Cu ajutorul nanotehnologiei sperăm să putem trimite molecule specifice în diferite țesuturi, mai precis dorim o terapie personalizată, dorim legarea specifică a chimioterapicului de nanoparticule și internalizarea specifică a acestora în celulele tumorale, fără a avea parte de o citotoxicitate foarte crescută în afara ariei dorite. Aceste deziderate au fost obținute în experimente ex vivo. Noi dorim realizarea acestora prin experimente in vivo, știut fiind faptul că condițiile in vivo sunt diferite de cele ex vivo și că aceste bionanoconjugate se comportă diferit în cele două medii.

Ce este procedura HIPEC (chimioterapia hipertermică intraperitoneală), pe care ați implementat-o, în premieră, la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din Cluj. Cui se adresează și ce beneficii aduce?

Aducerea acestei proceduri în arsenalul chirurgiei oncologice românești de stat este o premieră, este rodul multor nopți nedormite, a multor zile departe de cei dragi. Poate vă întrebați de ce acum și de ce în această formulă. Totul a început într-o dimineață când la un consult a trebuit să ridicăm din umeri și să spunem unei mame că, din punct de vedere chirurgical, la noi în țară, nu se mai poate face nimic. Am rămas profund marcați de această pacientă și am decis că așa ceva nu mai trebuie să se întâmple, cel puțin nu în echipa din care facem noi parte. Ne-am documentat și am descoperit această procedură; a urmat perioada de tatonare în care am adunat informații, am urmat cursuri, am asistat la intervenții, TOTUL, ABSOLUT TOTUL a fost făcut în ECHIPĂ multidisciplinară. Totul a fost făcut cu maximă responsabilitate și devotament în centre de excelență din străinătate.

Echipa este mereu aceeași. Din ea fac parte: doi medici chirurgi generaliști: soțul meu și cu mine, un anestezist: dr. Caius Breazu, patru rezidenți – medicii Raluca Stoian, Cristian Cioltean, Ioana Iancu, Irina Ciucă și, nu în ultimul rând, oncologul Claudia Militaru. Cu ajutorul acestei echipe am reușit să aducem puțină alinare și TIMP pacienților în stadii avansate tumoral. Această procedură este posibilă în institutul nostru ca și „standard of care“ datorită implicării conducerii care, din fonduri proprii, - procedura nefiind decontată de stat - , a reușit și reușește să asigure cheltuielile aferente chiturilor și a aparatului necesar acestei proceduri fără ca pacienții să fie nevoiți să-și plătească intervenția.

Pe scurt, citoreducția tumorală+HIPEC este o procedură adresată pacienților cu cancer avansat care prezință carcinomatoză peritoneală.  Nu cu mult timp în urmă, carcinomatoza peritoneală era considerată ca fiind inoperabilă, prognosticul pentru acești pacienți fiind unul sumbru. La ora actuală, noi efectuăm această intervenție pentru cancerul de colon, stomac, ovarian, pseudomixom și mezoteliom. Este o intervenție laborioasă care necesită excizia tuturor formațiunilor canceroase vizibile macroscopic din cavitatea peritoneală, urmată de o limfadenectomie extinsă și lavajul cavității peritoneale (în limbaj popular: scoaterea nodulilor limfatici aferenți zonelor de rezecție și spălarea abdomenului) cu chimioterapie la temperaturi cuprinse între 41-44 de grade Celsius. Aceste intervenții durează foarte mult, în medie cam 10 ore. Cea mai lungă pe care am efectuat-o a durat 15 ore. Mai multe informații pot fi obținute de pe situl www.HIPEC.com, site care este tradus și în limba română.

Această intervenție aduce foarte multe beneficii în ceea ce privește calitatea vieții și supraviețuirea. Rezultatele cele mai spectaculoase se văd la cancerul ovarian unde această intervenție crește supraviețuirea la 5 ani la 80% în condițiile în care fără această intervenție, doar cu chimioterapie supraviețuirea la 5 ani este de doar 20%. În cazul cancerul de colon cu metastaze peritoneale supraviețuirea la 5 ani este 0%, dacă se efectuează chimioterapie sistemică pacientul are o medie de supraviețuire de aproximativ 7-10 luni (nota de subsol nr. 1), cu citoreducție tumorală+HIPEC, această supraviețuire mediană crește la 19,2-38,4 luni (nota de subsol nr.2), cu o supraviețuirea la 5 ani de 20% iar în unele cazuri atent selecționate poate ajunge și la 51% (nota de subsol nr. 3).

La acest răspuns, Dana Bartoș a ținut să precizeze și câteva trimiteri bibliografice, pe care le găsiți mai jos. 

Bibliografie:

1.Van Oudheusden TR, Braam HJ, Nienhuijs SW, et al. Cytoreduction and hyperthermic intraperitoneal chemotherapy: a feasible and effective option for colon cancer patients after emergency surgery in the presence of peritoneal carcinomatosis. Ann SurgOncol 2014. 21(8):2621-6.

2. Kitayama J. Intraperitoneal chemotherapy against peritoneal carcinomatosis. Current status and future perspective. Surgical Oncology 2014; 23:99-106.

3. Elias D, Lefevre JH, Chevalier J, et al. Complete cytoreductive surgery plus intraperitoneal chemotherapy with oxaliplatin for peritoneal carcinomatosis of colorectal origin. J Clin Oncol – Off J Am Soc Clin Oncol 2009; 27: 681-5).

În CV-ul dvs apar multe stagii de formare în mai multe state. Cu ce anume v-au ajutat aceste stagii?

Am dorit să văd ce se face în centre de referință din străinătate pentru a putea vedea ce am putea face noi în folosul pacienților din România. Aceste stagii mi-au confirmat un crez pe care îl aveam eu, și anume că totul se face în echipă. În ceea ce privește dotările acestor spitale ele sunt unele de excepție dar, din fericire pentru mine, lucrez într-un spital în care cei din conducere au făcut tot posibilul să asigure o dotare corespunzătoare, în conformitate cu cerințele actuale.

În secolul tehnologiei, avem nevoie de mentori în chirurgie? De ce?

Da. Eu am norocul să pot spune că am doi: tatăl meu și soțul meu, doi OAMENI de excepție care își dedică viața pacienților. Nu spun că viața alături de ei este una ușoară, ștacheta ridicată de ei este foarte sus, dar în același timp este și una foarte plăcut de urmat.

Sunteți șef de lucrări la Catedra de Anatomie și Embriologie a UMF Cluj-Napoca. Cum se îmbină profesia de dascăl cu cea de chirurg?

Un chirurg complet trebuie să cunoască la perfecție anatomia umană, nu se poate realiza o chirurgie oncologică radicală fără cunoașterea planurilor anatomice de disecție. Eu iubesc copiii, de aceea sunt și mamă a patru. Consider că studenții sunt copiii mei, și, ca orice copii, trebuie să îi iubești indiferent de performanțele lor. Dacă le oferi dragoste și înțelegere și ei, la rândul lor, îți vor oferi tot ce au mai bun. Pentru mine să predau este o relaxare, este extraordinar să vezi „licuricii“ din ochișorii lor când înțeleg ce le predai, când descoperă esența cursului. Sunt niște adevărați „bureței“ care abia așteaptă să absoarbă și să asimileze informația primită. Faptul că sunt chirurg generalist mă ajută foarte mult în momentul în care predau. Obișnuiesc să le prezint cazuri clinice, însoțite de poze pentru a le spori interesul și a le arăta că tot ce învață la anatomie are și aplicabilitate clinică.

Cât de greu e să fii femeie medic în România?

Nu mai este la fel de greu ca la început, dar culmea, reticența nu mai vine atât de des din partea pacienților, cât din partea colegilor de breaslă. Pentru mult timp această meserie a fost apanajul sexului masculin, este greu să schimbi mentalități. Cu toate acestea, anul trecut a fost ales un nou președinte al societății americane de chirurgie și ce să vezi: este femeie!

Cum reușiti să îmbinați cariera și familia?

Greu. Este o luptă continuă de a-i împăca pe toți. Eu sunt un caz fericit pentru că am o familie minunată care mă înțelege și mă sprijină. Copilașii au înțeles că mami și tati trebuie să plece ca să ajute un nenea sau o tanti. Mai scârțâie când le promitem că mergem undeva și trebuie să contramandăm din cauza unei intervenții. Care este secretul? Cred că trebuie să facem ambele lucruri din tot sufletul, să ne dăruim total celor care au nevoie de noi, când au nevoie de noi, fie ei membri ai familiei, prieteni sau pacienți. Dacă omul simte această dăruire, te va ierta pentru momentele în care nu ai putut să fii lângă el.

În ce credeți dumneavoastră?

Cred în DUMNEZEU și FAMILIE. Cred în BUNĂTATE și OMENIE. Cred în faptul că fiecare suntem datori să facem tot ce putem ca această lume să fie mai bună.